O frunză și-o lacrimă

Sunt o frunză. Dansez în bătaie vântului și privesc soarele în față. Mă răcorește picătura de rouă de dimineață și-mi caut zâmbetul. Vecinii spun că l-am pierdut oferindu-l altora. Dar, să vă spun povestea mea? Să luați o cană de ceai. Și, poate, un biscuite.

lttqi9zwg8o6u4ugsgsi

Acum mult timp, eram și eu un călător. Mergeam prin toate locurile și vizitam. Ascultam povești și le dădeam oamenilor câte un strop din mine. Vedeți voi, atunci eram o picătură mare de apă. Un copilaș naiv, care își căuta fericirea peste tot. Și o găsea în toate lucrurile mici cu care se întâlnea. Le ofeream și altora din ea. Nu am crezut că așa o voi pierde, iar din picătura aia veselă și plină de viață va rămâne doar o bucată din mine.

            Știți voi, când oferi ceva, trebuie să o faci cu totul. Să le dai celorlalți din zâmbetul tău, chiar dacă el nu mai e acolo. Să le ștergi lacrimile, chiar dacă alea tale curg șiroaie. Și apoi, să te transformi într-o mică frunză ce vrea doar să se odihnească. Într-un copac mic, ferit de soare. Iar acolo, să plângi. Să îți lași sufletul să zburde până-și găsește alinare. Să te ascunzi cu lacrimi. Să te lupți iar pentru tine. Și din toate astea, să rămâi cu bucățica de suflet care te face să zâmbești cu ultimele puteri.

11488

            Să îți păstrezi durerea-n suflet. Să te ascunzi de teamă și să cauți curajul. Să mergi mai departe, cu lacrimile-n buzunar. Să te lupți pentru alții și să te găsești pe tine.

Și, știi, viața unei frunze nu e chiar ușoară. Mă bate vântul și mâine o să fiu pe jos. Undeva unde lacrimile nu vor mai ști de mine. Acolo unde, știi tu, visele chiar devin realitate. Iar oamenii, ei bine, oamenii luptă pentru celălalt. O bătălie de care fiecare știe că e importantă pentru cel de lângă. O bătălie pentru zâmbetul celuilalt. Și pentru binele lui.

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *