Lacrimi de Phoenix

„Phoenixes burst into flame when it is time for them to die and are reborn from the ashes.” (J.K. Rowling)

„A plouat azi. Nu doar afară. A plouat și-n sufletul meu. Cu picături de foc și săgeți adânc înfipte acolo unde te doare. Nu pot defini exact locul pentru că nu știu unde e. În clipele de întuneric, am crezut că sufăr de sindromul „membrului lipsă”, doar că membrul meu era…locul acela unde îi ții pe cei la care ții, pe care îi prețuiești. Dar asta e o poveste de spus altă dată. Încă n-a intrat timpul în sac.

Și a plouat. Atât de adânc, de am crezut că o să mă scufund. Chiar dacă-mi simt trupul plin, am sufletul gol. Vlăguit de ultimele puteri cu care am încercat să mă ridic. Să îmi păstrez cununa primită-n copilărie. Dar, cine știe, poate chiar nu e de mine.

Am vorbit mult pe lângă subiect. Nu era în planul meu să vă spun atât de multe. Așa că o să vă povestesc altceva.

Sunt unul din copiii aceia pentru care Harry Potter a fost una din primele cărți despre care puteam povesti cu ai mei colegi la școală. Eram facinată de lumea de acolo. Pentru o perioadă, am visat să primesc și eu mult-așteptata scrisoare. Încă mai am un fir de speranță. *oare cum de n-a murit și acesta?* Totul părea desprins dintr-o lume a copiilor.  Unde oamenii răi sunt pedepsiți, iar prietenia învinge mereu.

                        „Poveștile sunt făcute pentru visători.”

Așa va șopti stropul de maturitate când o să crești mare și o să vrei să cucerești lumea. O să uiți de copilul din tine, o să îl pui la naftalină și-ți vei aduce aminte de el….probabil prea târziu. Atunci când nu va fi timp.

Deși a fost doar un personaj mai….invizibil, nu cred că l-a ratat cineva pe Fawkes. Loialul Phoenix al lui Dumbledore. Cel care l-a salvat și pe Harry. Știți ce era fascinant la el? Lacrimile lui vindecau. Orice rană. Și renăștea. Se stingea într-o flacără ca apoi să revină la viață.

Și, știi…uneori mă gândesc să plec. Undeva unde nu răsare soarele. Undeva unde nu este lună. Nici stele. Unde nu pot pătrunde gândurile. Iar oamenii, să nu-și mai fac-atâta rău. Să se iubească. Să fie ei și-atât. Oare mi-ar fi de-ajuns câteva lacrimi de Phoenix pentru asta?”

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *