2.1

Și-mi vine câteodată să plec, s-o las baltă de tot….

De-a lungul timpului, toți oamenii pe care i-am întâlnit, au avut ceva de spus. O lecție de viață, un sfat, uneori chiar și un simplu zâmbet putea să schimbe ceva. Apoi, am crescut. Sfaturile au început parcă să se răsfire, nu mai ajungeau la mine. Se pierdeau undeva pe drum. Cred că erau destinate oamenilor mai tineri.

Și-am început să cresc. Mai repede decât mi-aș fi dorit, dar mai lent decât ar fi vrut el. Aștepta cu nerăbdare să mergem împreună-n drumeții, să ne aventurăm pe poteci nebănuite, să luăm la pas pădurile. Cărarea ce mi se deschidea-n față era șerpuită. Mai treceau și alți oameni. Unii posomorâți, alții vorbăreți, alții cu dor de ducă, unora le sclipeau ochii iar altora, sufletul le fredona păsul. Credeam c-avem aceeași destinație. Că mergem împreună spre același loc. Dar, pe-alocuri, mai vedeai cum poteca se desparte-n mai multe. Și mai pierdeam oameni pe drum.

Nu știu cum a fost poteca mea până acum. Aridă sau plină de flori? Cu oameni veseli sau triști? Am avut parte de toate. Și voi mai avea. Căci acum doar am mai crescut c-un strop. Și de-ar fi să mă uit înapoi, aș mulțumi celor alături de care, chiar dacă pentr-o perioadă scurtă, am străbătut o bucată de drum. N-am uitat pe nimeni. Nici cei doi ochi verzi.

Puiule de om, tu când zâmbești….

Și-acum, în prag de-a mai face-un pas spre viața de adult, vreau să vă mai spun câte ceva. Povești vechi, din amintiri peste care s-a așternut un fir de praf. Să vă povestesc despre oameni care mi-au adus zâmbetul pe buze. Despre-o prințesă și un „bodigard”, plecați cu avionul spre Țara Regelui Soare. Despre un munte și un copilaș cu zâmbet cald și pistrui. Despre câteva pietre albe și-o promisiune de medicinistă. Despre-un fotograf pierdut pe străzile Parisului. Despre micuța prințesă de la 302. Sau despre aventura de-o noapte pe munte. Un răsărit pe Toaca. 3 copile plecate cu un cort. O drumeție terminată la Fântânele. Despre taberele copilăriei mele.

Și să vă mulțumesc. Pentru toate amintirile pe care le-am creat împreună. Și pentru poveștile pe care le voi spune mai departe.

De mică am fost înconjurată de oameni frumoși. Părinți, pitici, prinți, prințese. Povestea mea are, însă, și un mic paj timid, cu zâmbet cald. Și-un mic geniu al codului, ascuns în spatele unei perechi de ochelari. O principesă cu aspirații înalte, plecată pe meleaguri străine să descopere noi continente. Și-un băiețandru dornic de aventuri la mare. O mamă parcă mai mereu prinsă-ntre 2 examene. Două cadouri primite-n copilărie, cu fundiță albastră, Barni și 4 ochi albaștri. Un partener în crime. O copilandră cu păr bălai. Și 2 pici veșnic năzdrăvani și-n căutare de ceva nou.

 

Și-acum, înainte să pășesc într-o altă etapă, mă-nclin și-nchid cortina. Și-o să revin. Cu zâmbete și bucurie. Dar până atunci, mulțumesc! Pentru o piesă de viață de neuitat.

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *