Scrisoare pentru tine

I-am luat zâmbetul și l-am pictat în ochi

Încerc să-ți scriu câteva cuvinte pe o foaie-ngălbenită de la atâta așteptat. Știi, a trecut ceva timp de când ți-am așternut ce simt. Dar nu ar fi corect să îți trimit doar o bucată galbenă, îmbătrânită de la lunga așteptare. Și vreau să-ți ofer, în dar, unul din cele mai prețioase lucruri pentru mine. Să-ți cânt povestea pe o bucată de câțiva biți. Bucata mea dragă de biți.
A mai trecut o zi lângă tine, sublimă și divină… Chiar dacă ale mele cuvinte sunt neputincioase și sărace, sper să mă ajute să-ți spun ce simt. Am să încerc, totuși, să le folosesc pentru tine…
Asta obișnuia să-mi spună un om drag mie. Dar le găsea mereu pe drum. Și-asta obișnuiam să fac și eu… Odată, pe vremea când un loc vechi îmi răpise privirea, acum mult timp, am descoperit că fericirea stă-n lucruri mici. În lumina de la stele, în razele lunii, în cântecul greierilor vara, în picăturile de ploaie dansate, în tot ce ne înconjoară.
Și dacă ar fi să scriu doar un mic paragraf, despre cum a început totul, aș spune că a fost odată, ca niciodată, un copil îndrăgostit de-un șir de caractere folosite-ntr-un cod, dar care semănau mai mult a literatură străină. De-un strop de lacrimă și de o îmbrățișare caldă-n mijloc de iarnă. Aș spune că ai fost doar tu și asta a fost tot. Că mi-ai pictat în suflet, un zâmbet coborât din nori. A-nceput c-un dor scris în limbaj cu 1111111 și 000000. Și încă nu s-a terminat.De mult, nu mai scriu pentru oameni. Scriu pentru tine și iubirea noastră. Pentru firele noastre de viață ce-au devenit acum unul. Știi,se spune că oamenii sunt imperfecți. Dar. cred că fiecare e perfect prin imperfecțiunea lui. Gropițele tale, zâmbetul larg, modul comod de a conduce, spiritul de aventură, copilăria din suflet, sunt lucruri pe care nu aș vrea să le pierzi vreodată. Ci să le ai mereu ascunse-n cel mai drag locușor din inimă. Acolo unde numai tu te poți uita, când vrei să scapi de întunericul din jur. Să împrăștii, ca și până acum, bucurie și lumină în jurul tău. Să privești blând și cu răbdare toate provocările vieții. Să ai un strop de nebunie și multe bucățele de liniște.

Și, dacă tot vreau să îți spun o povestee, o să-ți șoptesc povestea noastră. Dar în final, pot să te mai păstrez?

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *