Bunicului meu

„Nimeni nu observă când plecăm. În momentul in care alegem cu adevărat să plecăm. Uneori, le mai transmitem celor dragi câte o șoaptă sau o umbră de șoaptă.”

 

Un bătrânel cu ochi albaștri calzi, păr alb și multe povești ale copilăriei. Își aducea aminte primii pași, primul gângurit, prima cădere din copac, primul leagăn creat împreună, prima școală de vară pe care o inventase pentru mine. Era o enciclopedie pentru mine. Un bătrânel ce și-a luat zborul ușor, în somn. Adormise în pace. Cu un zâmbet cald pe față și o liniștit.

Ușor ușor, am crescut. Din copilul rebel de altădată, am mai păstrat doar amintirile cu el, undeva în adâncul sufletului meu. Dar le scoteam rar la suprafață. N-am vrut să cred că nu mai este. Mereu mergeam și vorbeam cu el. Mi-era dor de bunicul meu. De prietenul meu cel mai bun, de omul cu poveștile-n desagă.

Mi-aminteam mereu sfaturile lui. Dorința lui ca eu să ajung să descopăr lucrurile pe care el nu le aflase încă. Timpul trecea, dar totul rămânea, pentru mine, o enigmă. Supărat pe lipsa mea de curaj, m-am refugiat într-o vară la el. La fosta casă a bunicului meu. Voiam să descopăr misterul lunii, al Soarelui, să aflu unde se afla boaba lui de credință, puterea de a zâmbi așa cald mereu.

Cutreieram zi de zi curtea, lanul cu porumb, grădina lui cu flori, livada. Toate păstrau umbra de altădată a amintirilor mele. Un măr, însă, avea o scrisoare lipită de o creangă. Era tradiția noastră de vară. Scriul lui cursiv se putea citi ușor „Caută și vei găsi”. Am stat puțin să mă gândesc la ce însemna asta. Pașii m-au dus spre podul plin de cărți. Acolo, era și biroul lui plin de scrisori pecetluite, călimara cu cerneală stiloul primit cadou de la bunica. Una din foi era scrisă pe jumătate. Citeam și lacrimile-mi curgeau. Era și el acolo, în sufletul meu.

„Dragul meu,

Suntem ca niște frunze purtate de vânt. Ne naștem, creștem, ne luăm zborul, iar apoi, tot în pământ ajungem. Suntem plămădiți din pământ și apă. Mai știi poveștile pe care ți le citeam în copilărie? Despre oameni care au schimbat lumea. Despre sfinți și eroi. Și tu poți schimba ceva. Poți fi lumină în viața altora. Poți fi bucurie. Poți, poți, poți.

Știi, când plecăm, totul dispare. Rămânem doar în amintirile celor dragi. Creează amintiri cât mai frumoase. Veni, vidi, amavi*, dar am lăsat ceva în urmă.

 

Bunicul”

 

 

Veni, vidi, amavi= Am venit, am văzut, am iubit

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *