Hotar

„Timpul este prea lent pentru cei care așteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc, dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.” William Shakespeare

 

Un fir de nisip s-a mai scurs în clepsidra anilor petrecuți pe Pământ. În fiecare an, am scris câte o poveste. O poveste pentru cei fără povești, pentru noile zile ce aveau să vină. O poveste în care am scos amintiri cu zilele vechi din traistă. Am văzut cum mărul din curtea bunicilor primea muguri, care se transformau apoi în flori și frunze, iar din copacul altădată sterp, se deschidea un arbore plin de culoare. În plină toamnă, frunzele prindeau o culoare ruginie, aurie, iar merele erau de un roșu aprins, care mai că-ți furau privirea. Ușor ușor, toate porneau într-o călătorie alături de cel mai bun prieten al lor, Vântul. Iarna, mărul nostru primea un cojoc alb, de zăpadă.

Dragă 2018, la răscruce de an, vreau să îți las câteva cuvinte.

Vreau să îți mulțumesc pentru lecțiile pe care le-am învățat împreună, pentru oamenii dragi pe care i-am avut alături, pentru cele spuse și cele pe care le-am trăit în spatele ușilor închise. Pentru toate momentele în care am râs, am plâns sau am privit stelele și Luna.

Îmi pare rău pentru toate momentele mele de răzvrătire, pentru cele în care mi-am pierdut încrederea că ai putea fi mai frumos decât ești deja. Pentru momentele în care am uitat ce ți-am promis și pentru cele în care am vrut să te las departe, singur.

Știu că îi vei spune tu, fratelui tău, 2019, ce să facă mai bine pentru mine.

Dragă 2019, te aștept cu drag!

 

 

 

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *